Suna-ma
mai 11, 2008
Ti s-a intamplat vreodata sa petreci o zi intreaga lipit/a de telefon, fie el mobil, fie fix, asteptand sa dea un semn de viata?Nu vrei sa sune sa zica “Te Iubesc”, nu vrei sa trimita mesaj sa iti spuna “ma gandesc la tine”…vrei doar sa auzi “Buna, ce mai faci?”…
In realitate nu vrei sa auzi nici macar asta, unicul motiv pentru care stai ca tampitul/a cu ochii lipiti de ecranul telefonului e sa ii auzi vocea.Ca si cand vocea sa e singurul lucru capabil sa te readuca la viata si sa iti redea un puls normal al inimii.Ca si cand cu vocea poate sa iti schimbe lumea si sa faca sa dispara toate problemele si in clipele alea te simti ca si cand ai pluti pe un norisor care te duce departe de tot si aproape de el/ea.
Dar vine seara si tu inca esti cu telefonul in mana, nu te-ai dezlipit de scaun pentru ca nu ai stiut ce sa faci toata ziulica, singurii nori pe care ii vezi sunt cei care acum iti aduc ropote de ploaie in suflet, inima inca iti bate cu putere iar telefonul ala imputit tot nu a sunat.
Ti s-a intamplat vreodata sa iti dai seama ca astepti ca prostul/a?
Entry Filed under: Personal. Etichete: iubire, prost, speranta, suflet, voce.
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed