Ameţita 2º Part

In caz că vă era dor de o povestioară cu Ea, azi am să fac un efort si printre “rândurile” care le citesc din cartea de Drept, am să vă scriu un rând şi din viaţa ei de ameţită.

Si ca să vedeţi că nu va mint am să va spun cum si-a dobândit porecla:

Mare reducere,mare la un magazin cu fite.De ce să nu mergem si noi să ne aruncăm privirile doar-doar s-o lipi ceva de noi.Era aşa entuziasmată ca mi-era milă să ii zic că prefer să vad filmul ăla animat(…”Horton” cred ca se numea…) in loc sa ma urc cu Ea in maşină, să riscăm o amendă pentru distragerea atenţiei (la ea s-ar traduce prin a lua mâinile de pe volan pentru a-mi arăta noua culoare a lacului de unghii), să colindăm tot oraşul pentru un loc de parcare, când il găsim să nu ii placă din motiv ca e “prea mic” (v-am mai spus ca nu ştie să măsoare “din ochi”) si când in sfârşit parcheaza-jumate pe bordura-să intram in haosul ala provocat de anumite doamne dornice de a cumpăra TOT,fie ca e pe măsură, fie ca nu, să scormonim prin mormanul de rufe vreo 2 ore ca mai apoi să nu luăm decât un maieuţ galben, la fel ca si celelalte 3 pe care le are in şifonier…deh, se poartă.

Dar ajungem la casă, si cum e ora închiderii e coadă dar nu-i nimic asta e un prilej ca să mă lase pe mine să ţin rândul in timp ce se mai fâţâie prin magazin, poate i-a scăpat ceva.Se întoarce cu vreo 2 lucruri la care nici nu mă uit pentru ca sigur le aduce înapoi.Le plăteşte si bineînţeles…ieşim…de fapt, ies doar eu ca Ea îsi aduce aminte un sfat al mamei (alta ameţită) in care ii spunea să se uite întotdeauna la lucruri ÎNAINTE să le plătească să nu aibe vreun defect. Ameţita mea le scoate in grabă din pungi nu cumva să iasă fără să se uite bine la el…

Si o vezi ca se apropie vertiginos de uşa inchisă a magazinului (doar era ora închiderii) cu bluza in mâna, si o întoarce si se uită la ea, si ,desigur, uita să se mai uite pe unde calcă…Probabil se gândea ca din moment ce e pe galben si nu are niciun imprimeu se poate purta cu short-ul alb si săndălutele multicolore… (mi-a mărturisit asta mai târziu) exact in momentul in care in tot localul s-a auzit un zgomot ca si o buşitură.Agitaţie mare, ce să fie, ce să fie…era EA cu toată moaca întinsă pe uşa din cristal, inchisă după cum va spuneam…lovitura a fost atât de puternică încât atunci când a reuşit să se dezlipească s-a aşezat (aşa zice ea, mie mi s-a părut ca a căzut) pentru ca o ameţise impactul…judecând după urma lăsată pe uşă cred si eu…

Bineînţeles ca toate casierele si clienţii rămaşi inauntru s-au distrat copios după ce am părăsit incinta cu pricina…adevărul e ca nici eu nu mă puteam abţine.

Aşa ca porecla îi e pe măsură…